#1 Prințul Broaștei

A fost odată ca niciodată un castel construit în secolul al XIII-lea. Era maiestuos! Dar un blestem a căzut asupra castelului. Prințul a fost vrăjit și transformat într-o broască. De atunci, castelul a căzut încet în ruină.

Într-o zi, o fată trecea pe lângă castel și se întreba: ce s-ar fi putut întâmpla cu acest castel minunat de a ajuns în această stare?

S-a așezat pe o bancă să se odihnească când o broască râioasă s-a așezat lângă ea.

„Pot să rămân aici?”

„Ăă?!”

„Sunt eu, broasca vorbitoare.”

„Ce? Poți vorbi? Dar…”

„Cum e posibil?”

„Da…”

„Ei bine, eu sunt prințul acestui castel… sau mai degrabă, am fost, pentru că am fost vrăjit…”

„Îmi pare rău! Și cum te pot ajuta?”

„Ei bine, un sărut m-ar putea salva.” - Hei! Un sărut pe nas!

Broasca, recăpătându-și corpul:

- Sunt om! Uite cum s-a transformat castelul! Mulțumesc pentru minune! Uite un cadou ca să-ți mulțumesc!

- Uau! E un colier!

- Păstrează-l în siguranță! Te va ajuta.

Fata va pleca, iar prințul își va da seama după aceea că ea era, de fapt, minunea!

#2 Pasărea Albastră

În acea dimineață, puteam vedea soarele bătând pe acoperișul meu. Dar am văzut și o pasăre albastră cântând.

„Salut, pasăre albastră! Nu ți-e cald?”

„Nu, sunt bine. E mult mai bine la umbră, înconjurată de plante și copaci.”

„Aș fi vrut să fiu pasăre pentru o zi... Aș putea zbura fără să-mi fie frică.”

„Știi povestea bătrânului care era înnebunit după desen?”

„Nu...”

„Desena albine doar pentru că avea stupi de albine. Dar într-o zi a decis să schimbe lucrurile și a creat cea mai bună prăjitură, inspirată de lumea lui de albine. Prăjitura aceia i-a schimbat viața.

De atunci, a călătorit mult și încă desenează, dar nu doar albine.”

„Ăă?!”

„I-ar fi plăcut să fie altcineva toată viața lui. Apoi și-a dat seama că nu avea nevoie să devină altcineva.” Avea nevoie doar să privească ceea ce avea deja într-o lumină diferită.

#3 Visul lui Poseidon

„Bună dimineața, doamnă. Bine ați venit. Camera dumneavoastră este aproape gata. Dacă doriți să explorați plaja în timp ce așteptați…”
„Da, desigur. Mulțumesc.”
„Nu uitați cocktailul de bun venit.”

Odată ajunsă pe plajă, m-am așezat pe un șezlong, dar fiind obosită, am adormit foarte repede.

„Laura, ești acolo? Laura!”

„Da?!”

„Sunt eu, Poseidon, zeul mării.”

„Ăă?! Sunt obosit!”

„Nu chiar așa repede! Sari pe măgarul ăsta, îți voi arăta insula. Sau preferi broasca țestoasă?”

„Broasca țestoasă.” Poseidon a zâmbit. O broască țestoasă uriașă a ieșit încet din apele cristaline.

„O alegere excelentă. Broasca țestoasă de mare este simbolul Zakynthos.”

M-am urcat ușor pe carapacea ei și am alunecat deasupra mării turcoaz.

„Golful Laganas este unul dintre cele mai importante locuri de cuibărit pentru țestoasele marine (Caretta caretta) din Marea Mediterană”, a explicat Poseidon. „În fiecare an, acestea se întorc aici pentru a da naștere unei noi generații. Acest loc este prețios. Trebuie să-l protejăm.”

Ne-am continuat călătoria deasupra stâncilor albe ale insulei.

„Uite... faimoasa plajă Navagio.”

„Și ea este protejată. Unele minuni trebuie admirate cu respect.”

„Această insulă este magnifică... Dar cine sunt acei oameni îmbrăcați în roșu?”

„Sunt gardienii pădurilor. Ei veghează asupra naturii. Sunt întotdeauna gata să intervină atunci când insula are nevoie.”

„Aș vrea să fac paddleboarding. Îmi plac sporturile!”

„Atunci bucură-te de fiecare clipă.”

Înainte de a pleca, Poseidon a cules niște flori și mi le-a înmânat.

„Păstrează-le în siguranță. Îți vor aminti că cel mai frumos mod de a iubi această insulă este să o păstrezi.”

Am luat florile în mâini. Deodată, am simțit o sărutare blândă pe obraz. Am deschis ochii. Soțul meu tocmai sosise...